Cum lucrează un geniu: spiritul creativ al lui Michelangelo

Cum lucrează un geniu: spiritul creativ al lui Michelangelo

001475145979

În lunga sa carieră,Michelangelo Buonarroti a realizat unele dintre cele mai extraordinare opere de artă ale Renașterii. Multe dintre aceste lucrări au fost lăsate neterminate sau neterminate din motive de ordin istoric sau privat ale autorului, în relațiile cu patronii și din cauza suprapunerii angajamentelor.

Statuile neterminate de la Galeria Accademia din Florența, dezvăluie informații valoroase despre modul în care Michelangelo a considerat sculptura și posibilele semnificații metaforice transmise de operele sale. Michelangelo era convins că sculptorul este un instrument al lui Dumnezeu, sarcina sa fiind aceea de a elibera figurile deja conținute în piatră, eliberând subiectul de materia care îl încarcera.

Din cronicile biografice ale lui Vasari și Condivi știm că, atunci când spiritul creativ punea stăpânire pe el, Michelangelo era capabil să lucreze neîntrerupt timp de mai multe zile consecutive. Nu putea nici măcar să doarmă zile întregi, sau să poarte aceleași haine și aceiași pantofi, fără să îi schimbe niciodată.

Practic, metoda sa de lucru consta în a pregăti mai întâi un model în ceară sau alt material și apoi îl înmuia într-o găleată plină cu apă. Când modelul se ridica din apă, părțile cele mai proeminente erau cele de la care trebuia să pornească, primele care urmau să fie degroșate, apoi se proceda progresiv spre restul figurii.


Închisorile expuse la Galeria Academiei sunt un exemplu al practicii de "neterminare" folosită de Michelangelo. Cele patru sculpturi sunt, de fapt, lăsate în mod deliberat într-un stadiu incomplet pentru a comunica imperfecțiunea umană. În aceste sculpturi, cu suprafețe cioplite din care ies la iveală urmele lăsate de daltă, a căror marmură pare parcă corodată de impulsul artistului, se poate înțelege procesul complicat și îndelungat necesar pentru a obține o sculptură atât de impunătoare. ceea ce transpare este un sentiment de tensiune și mișcare. Este ca și cum figura ar încerca să evadeze din marmură, ca și cum spiritul personajului ar încerca să se elibereze tânjind după Dumnezeu.

Uneltele folosite de Michelangelo pentru creațiile sale sunt tipice pentru majoritatea sculpturilor: dălți cu vârful temperat, dălți plate, ravene, râșnițe, limițe sau piatră ponce pentru finisare și lustruire. Dar ceea ce distinge arta sa de cea a altor sculptori este, fără îndoială, pasiunea atotcuprinzătoare care îl animă. Numai așa, de fapt, un artist devine un geniu apreciat timp de secole.